Vorba unui clasic în viață, Moș Crăciun a fost în acest peste tot, întocmai ca Securitatea de pe vremuri. A făcut tot ce-a putut, a făcut imposibilul și s-a prezentat în acest an peste tot.

La orice colț de stradă ai avut ocazia să cumperi costume de moș crăciun de diferite culori și dimensiuni, iar cei care s-au respectat cu adevărat l-au scos în stradă și l-au dotat chiar și cu o umbrelă care să nu-i afecteze circuitele electrice...

La câteva sute de metri mai încolo, într-un magazin burdușit de cumpărători, o mămică își întreba alintat copilul ce sărbătorim noi de Crăciun iar copilul a răspuns firesc „este sărbătoarea darurilor multe!”, răspuns care a dezamăgit-o pe mama care își imagina, probabil, că puiul va spune ceva despre nașterea lui Iisus...

O simplă raită pe străzile Bistriței, în Ajun de Crăciun, ar fi dezvăluit imediat, în aerul umed și cețos, zeci de grupuri de colindători: mai numeroși sau mai puțini, în funcție de situație, însoțiți, unii dintre ei, de replici de genul „mai mergem doar în două locuri, ca să facem o sută, apoi putem pleca acasă” sau „am adunat 64 de lei!”.

În fața unei scări de bloc, doi prichindei își numărau banii primiți stând în fund, în fața ușii, aproape blocând-o, direct pe cimentul rece, fără să schițeze nicio mișcare dacă cineva încerca să intre sau să iasă din scară...

Și, deși ai fi putut să juri că s-a cumpărat absolut tot de peste tot, în ajunul Crăciunului, când cozile lungi în supermarketuri dar și la simple magazine de pâine aminteau de alte vremuri – în ziua de Crăciun, în jurul prânzului, când unii abia se dezmeticeau după cheful prelungit din ajun – încă mai existau cumpărători uituci sau bezmetici în câteva magazine în regim non-stop din Bistrița.

Deși era taman ziua de Crăciun, străzile păreau pustii și timpul încremenit – încă s-au mai găsit unii care să-și cumpere ceapă, suc, apă minerală, pâine sau conserve de pateu...