Ce soartă tristă – să fii statuie cioplită de un artist într-o tabără de sculptură unicat (organizată la Bistriţa prin 2002) şi să te trezeşti amplasată în Piaţa Morii, la cheremul bistriţenilor care se pricep atât de bine să mâzgălească tot ce e frumos la ei în oraş...!

Toate marile oraşe occidentale se mândresc cu sculpturi amplasate pe străzi sau prin parcuri. Însă rareori se întâmplă dincolo să vezi operele de artă „masacrate” de locuitori care ţin cu orice preţ să-şi lase amprentele şi mesajele asupra statuilor cu câte un desen obscen sau cu câte o dâră de vopsea.

Colac peste pupăză, după ce că sunt masacrate de ne(re)cunoscători, după ce că sunt bătute de ploi şi vânturi din toate părţile – statuile sunt lipsite şi de plăcuţele de identificare care să ne lumineze în privinţa numelui lor sau al sculptorului care le-a muncit o vreme, nu glumă...

„Vedeţi ce păţiţi dacă nu v-a plăcut cartea!? Aţi ajuns statui într-un oraş ca Bistriţa!” ar spune Maria Bistriţescu, secretară la o firmă de calculatoare din oraş – dacă şi-ar permite o asemenea remarcă. Dar nu-şi permite, aşa că nu mai spune nimic şi traversează grăbită Piaţa Morii, spre Polivalentă. Nu înainte de a observa totuşi că un copil şi-a uitat un bakugan şi un tractoraş pe o statuie! „Sunt tot acolo, copii, puteţi să le recuperaţi în câteva zile... Dacă nu cumva or fi dispărut între timp...”

Bine că avem papă!

Bună dimineaţa, oameni dragi...: )