Bună dimineaţa, oameni dragi... Ne înspăimântăm de fiecare dată când natura se dezlănţuie. Când se petrece câte un dezastru sau o calamitate naturală se desfăşoară sub ochii noştri, teama ne cuprinde din toate părţile şi ne aminteşte că, în ciuda orgoliilor noastre, există încă cineva deasupra noastră.
Cum se poate reacţiona corect în faţa dezastrelor naturale? Cum se pot interpreta inundaţiile abătute asupra satelor din judeţul Bistriţa-Năsăud?
Aproape 150 de case din Căianu Mic, 50 din Spermezeu şi 10 din Zagra au fost cotropite de ape. Drumurile între localităţi au fost blocate sau rupte, oamenii au rămas fără curent electric iar beciurile au fost inundate. „Nu am mai văzut aşa ceva de când sunt. Este prăpăd pe aici...”, a exclamat primarul comunei Căianu Mic, Ioan Ţărmure.
„Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi îţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete” credea Cioran. Dar voi ce credeţi? Să fie izbucnirea naturii un răspuns, o pedeapsă adresată oamenilor?
Avem de plătit pedepse pe care nu ni le mai amintim? Avem de îndurat şi de luptat contra potopului sau a incendiilor pentru a ne plăti greşelile? Există vreun mesaj ascuns în toată dezlănţuirea de ieri sau este o simplă coincidenţă a naturii care îşi bate joc de noi...?