E un tablou simplu – după vorbă, după port – care trebuie totuși reconstruit din imaginație... Într-un colț ferit de vegetația luxuriantă și zidul unui magazin – cum sunt atâtea prin Bistrița – oamenii aflați în trecere, în lipsa unei toalete publice, se apucă să-și deverseze nevoile la plezneală, chiar sub geamurile unor locatari respectabili.

Se întâmplă peste tot – te trece, te trece, dar nu găsești niciun locșor ascuns unde să ai ocazia să-ți faci nevoile Așa că te ascunzi într-un asemenea spațiu ferit de ochi curioși, și-i dai drumul. Fără să te gândești la consecințele sau la urmele pe care le suportă cei care rămân în urmă – locatarii, nevoiți să trăiască adevărate traume doar vizualizând dezolantul peisaj.

Poate așa se face că, în spatele unui bloc de pe Bulevardul Decebal, unul dintre locatarii exasperați de mirosuri și peisaj – a scris (sau a pus pe cineva să scrie) - cu litere mari și groase: „Nu vă mai pisati aici!” – vrând parcă să-i oprească prin aceste câteva cuvinte, pe cei mai nesimțiți dintre noi care nu știu că nevoile se apără, precum sărăcia și neamul. Nu se fac sub orice geam! Ci se abțin cuviincios până acasă....