Despre moftangioaice a scris Caragiale, în lung şi-n lat, le-a descris ca fiind „elitiste” şi vorbitoare de limba română doar cu servitorii. În rest, pe la începutul secolului, ele utilizau ca instrument de comunicare franceza – mai mult sau mai puţin stâlcită – în timp ce acum este la modă engleza şi, pe alocuri, pentru mediile mai sofisticate, germana...

Moftangioaica zilelor noastre se caracterizează şi ea prin aceeaşi trăsătură semnalată de maestrul Caragiale: nu suportă mojicimea, nu-i suferă pe ţărani şi, oficial, nu ascultă manele „decât la chefuri”, la petreceri, uneori noaptea, când e singură în maşină sau în alte asemenea contexte (nu prea numeroase).

Cum ar putea fi descrisă, însă, moftangioaica de Bistriţa? O întâlniţi pe stradă, pe terase, în supermarketurile din oraş, la plimbare cu căţelul pe bulevard sau în mallurile din Cluj? Se îmbracă de la Armani şi se fardează discret după ce şi-a terminat punga de seminţe? Sunteţi mulţumiţi de moftangioaicele noastre? Se ridică la înălţimea aşteptărilor voastre...?

(În paranteză fie spus, designerul vestimentar italian Giorgio Armani însuşi s-a născut într-o zi de 11 iulie, iniţial a fost medic dar a făcut o pasiune pentru arta fotografică, a lucrat o vreme ca designer la casa de modă Nino Cerruti şi abia în 1974 şi-a creat compania care îi poartă numele... Este şi preşedintele echipei de baschet Milan, fan declarat al echipei Inter Milan şi creatorul echipamentului sportiv pentru echipa naţională de fotbal a Angliei.)

(foto @ Georgiana Vrânceanu Cotuţiu, artification.wordpress.com)