Aşa cum bine observa subprefectul Ovidiu Frenţ ieri, la vernisajul expoziţiei „Artă şi măiestrie în China” – cam 70% din ceea ce purtăm sau folosim sunt produse fabricate în China: avem haine chinezeşti, jucării chinezeşti, mâncare chinezească, avem chiar şi câţiva cetăţeni chinezi stabiliţi de ceva vreme în oraş.

Vă mai amintiţi de toate acele obiecte care soseau din China înainte de 89 sau de fascinaţia cu care erau întoarse pe toate părţile? Se propagase parcă o întreagă isterie printre copii şi părinţi ca să vâneze şi să colecţioneze celebrele portofele cu femeia cu evantai care ne trăgea cu ochiul atunci când mişcai imaginea într-un anumit fel. Mai erau şi creioanele chinezeşti, guma de mestecat, sau tenişii (socotiţi „marfă de marfă”, cum s-ar exprima un tânăr din ziua de azi:).

E uluitor cum au reuşit chinezii să reziste timpurilor, să nu se prăbuşească asemenea altor culturi sau civilizaţii milenare. E admirabil cum au reuşit să-şi reinventeze imaginea şi să semnifice atât de mult chiar şi în ziua de azi – nu doar prin simboluri ale culturii vechi. Ce vă impresionează în mod deosebit la această ţară? Aţi îndrăzni să vă petreceţi vacanţa în China, dacă vi s-ar oferi această şansă? Credeţi că avem ceva de învăţat de la chinezi? Ce vă fascinează la ei? De ce?