S-a întâmplat chiar zilele trecute, într-o zi cu soare sclipitor, pe când nimic nu ar fi dat de bănuit că lucrurile pot lua o întorsătură neobișnuită, pe când oamenii se mișcau la fel de anemici, obosiți, complexați sau întristați în toate direcțiile iar străduțele Bistriței – nu neapărat întortocheate – dar suficient de ascunse își așteptau în tihnă descoperitorii...

Iar aceștia nu au întârziat să se ivească – exact în apropiere de Piața Petru Rareș, pe o alee al cărei nume ne scapă deocamdată și care conține inclusiv un mic tunel cu mii de luminițe la capăt...

Și tot spre capătul tunelului – și mesajul emoționant semnat indescifrabil și imposibil de datat în timp - care vorbește clar și răspicat ca o poezie pentru copii de 4, 5 ani despre iubirea de țara care nu trebuie dezertată....

„Nu dezertaaa Din țara taaa” 

Cum ar veni: să stai locului... Căci nu poate fi vorba de o țară nici mai brează, nici mai proastă, nici mai spectaculoasă, nici mai urâtă, nici mai coruptă, nici mai limpede, nici mai frumoasă dar nici mai dezolantă decât altele...