Bună dimineaţa, oameni dragi : ) Îi sărbătorim astăzi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena: nimic nu poate fi mai înălţător pentru începutul acestei zile de sărbătoare decât să vezi un tânăr, îndreptându-se spre serviciu, încălţat cu o pereche de role – trecând prin faţa unei biserici şi dezechilibrându-se tot încercând să-şi facă cruce...:)
În capitală, mai mult decât în burgul nostru medieval la cap, se practică o adevărată isterie: când trec prin faţa unei biserici, oamenii încep să-şi facă cruce: o cruce lată şi mare, corectă, din punct de vedere doctrinar – dar...
Fie că sunt în maşină, în autobuz sau chiar pe bicicletă – nici o cruce nu iese perfect, ci strâmbă şi incompletă. Poate pentru că este făcută în viteză, de trei ori, şi doar pe coşul pieptului...? Gestul este, inevitabil, molipsitor. Cei care îşi văd vecinii făcându-şi cruce, se vor cruci şi ei, la repezeală, care mai de care, de frică să nu rateze exhibarea pioasă a fricii sau a iubirii de Dumnezeu.
Ca să nu fie, totuşi, acuzaţi de practici ostentative, nepoliticoase sau de ochii lumii – unii anunţă că ei îşi fac cruce cu limba, pe cerul gurii.
Cu gura căscată sau cu gura închisă?
Poate că nu degeaba, socoteau grecii că salutul din mers sau în grabă adresat zeilor este un afront.
Prin urmare... voi apelaţi la acest simbol, acest semn care arată o ţinută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în faţa lui Dumnezeu? Vă merge mai bine ziua dacă vă faceţi semnul crucii? Simţiţi că vă fereşte de diavol? Merită să vă faceţi cruce?
.jpg)
0728-237 215
