"Dacă urăsc regimul ceauşist pentru ceva anume – este pentru că am ratat din cauza lui cele mai frumoase concerte ale unor muzicieni din Occident care au marcat rockul anilor 70 – 80... Acum avem libertatea să mergem la toate concertele, dar vocile care ne-au obsedat anii de liceu – au îmbătrânit... Degeaba vin acum cei de la Metallica sau Rolling Stones sau Bon Jovi în concert la Bucureşti sau aiurea... Deja sunt bătrâni, le tremură vocea, nu mai seamănă deloc cu cei pe care îi ştiam acum 20 de ani. Aşa că – uneori – mai bine niciodată decât prea târziu...! Mai bine să ne amintim de ei în perioada lor de glorie..."

Cam aşa se exprima la un moment dat un bistriţean, pe pagina sa de facebook, comentând un concert socotit “dezamăgitor” susţinut de unul dintre monştri sacri ai rockului anilor 80...

E adevărat – vedetele şi idolii rock nu au voie să devieze niciun milimetru de la imaginea de care ne-am îndrăgostit când eram tineri. Şi atunci când o fac – ideal ar fi să îmbătrânească frumos, în acelaşi ritm şi pas cu publicul care i-a idolatrizat...

Cum este cazul lui Leonard Cohen sau al lui Roger Waters, să zicem – despre al cărui concert-concept un alt bistriţean ne-a povestit: “A fost un concert de vis... M-am dus mai mult la insistenţele prietenei mele. Mă gândeam că n-o să fie mare scofală. Acuma nu mai există ziduri de dărâmat, regimurile totalitare au cam dispărut, The Wall a făcut senzaţie şi avea sens dar acum 20 de ani – mi se părea... Însă a fost uluitor. Nu mă aşteptam să se vândă 50.000 de bilete la Roger Waters... Am stat chiar lângă Oana Pellea...! L-am văzut şi pe Cristian Tudor Popescu! Mi se pare că a fost cea mai mare scenă (peste 150 de metri lăţime) pe care au folosit-o în turneul ăsta...Şi zidul acela de pe scenă care s-a construit acolo, sub ochii noştri, în timp ce oamenii cântau pe scenă, pentru ca după o pauză – să înceapă să-l dărâme... A fost senzaţional, ce mai....!”