Bună dimineaţa, oameni dragi... Au trecut deja patruzeci de zile de la Paşti, se înalţă Dumnezeu la cer astăzi iar în jurul nostru s-a mai căscat un loc flămând... Cel care acum, undeva, pleacă în lume, fără rost pleacă în lume, pleacă spre tine. Cel care ieri, undeva, murea în lume / fără rost murea în lume / se uită la tine...
Cel care acum, undeva, plînge în lume / fără rost plînge în lume / te plînge pe tine... (rilke)
În bisericile din toată ţara se pomenesc, astăzi, eroii neamului. Eroii care au luptat cu armele, au apărat patria şi au morminte vizitate de oficialităţi care stau drepţi şi gravi în faţa rămăşiţelor lor.
Există şi ceilalţi eroi, ascunşi, umbriţi, subţiri... eroii faptelor mărunte, ai lucrurilor mici, insesizabile, eroii de lângă noi, care ne respiră în ceafă, care cumpără dimineaţa pâine sau beau cafea... eroii cărora uităm să le zâmbim, să le dăm telefon, să le punem întrebări iscoditoare, să-i tragem de mânecă...
...Singura noastră certitudine, în aceste momente şi schite ale morţii, este că nu am trăit această negură a absenţei niciodată până acum...
Iar căinţa acestor clipe este că nu ne-am priceput, nu am ştiut să ne îndestulăm în tihnă din această certitudine, atât cât ai trăit...