Nu mică a fost surprinderea unora să întrezărească, zilele trecute, prin parcul municipal, trei hamace agăţate frumos între copacii seculari ai oraşului – în care – şi mai frumos şi mai convingător – trei tineri meditau probabil la soarta lumii, a generaţiei lor sau, de ce nu?, a industriei de distracţie şi divertisment în orăşelul nostru european care a supravieţuit cu stoicism ultimului meci jucat de România în campionatul european de fotbal şi va supravieţui, cu siguranţă, unor calamităţi şi mai mari, Doamne fereşte…!

Dacă eşti curios din fire, inevitabil ajungi să faci câţiva paşi spre ei, să-i admiri de aproape şi chiar să schimbi două vorbe cu unul dintre tineri, care explică simplu, aproape distrat – ce să fie? Nu-i nimic, am venit cu hamacul în parc... Dacă vrei cumva să ştii de unde este şi ce hram poartă hamacul în cauză, ai toate şansele să afli că nu, nu este croşetat, este pur şi simplu cumpărat de la un magazin specializat în aşa ceva.

Până acum nu i-a luat nimeni la rost pentru acest mod inedit de a se relaxa între copacii din parc - şi de ce ne-ar cere cineva autorizaţie pentru asta? Nu ne ocupăm cu activităţi comerciale de niciun fel, pur şi simplu ne odihnim, mai spune unul dintre băieţi, moment în care îţi dai seama că întrebarea nu a fost deloc inspirată şi că era mai simplu să îndrăzneşti pur şi simplu să ceri voie să stai şi tu câteva clipe în hamac să vezi cum naiba se vede cerul dinăuntrul lui, dar neîndrăznind - te întorci pe călcâie şi pleci spre veveriţele din cuşcă... Poate data viitoare. Toată lumea primeşte o a doua şansă, undeva, cândva...