2012. Anul în care lumea s-a mai sfârşit un pic. Anul în care am schimbat macazul, am descoperit miracole, am renunţat, am învăţat cuvinte noi, ne-am poticnit, am ţopăit pe pietonal, ne-am bucurat de muzică, n-am îndrăznit să dansăm, fiind din fire mai mult martori decât actori, dar am înţeles într-un final câteva secvenţe de muzică...

am greşit, ne-am îndrăgostit, am luat parte la câteva evenimente uluitoare, am făcut prostii, ne-am înhăitat cu cine nu trebuia, am citit o carte minunată, am văzut filme şi expoziţii tulburătoare,

ne-au dat lacrimile, ne-am amintit, am încercat din nou să uităm fără să reuşim prea bine, ne-am bucurat de copii, de câteva ori ne-am ignorat prietenii, am uitat să le scriem, n-am reuşit să ne urnim din inerţie nici măcar pentru un telefon scurt,

am apucat să privim cerul şi stelele în câteva nopţi, nu am învăţat încă să ne iubim duşmanii, am înşelat, am învăţat două rugăciuni noi şi tainice, am îndrăznit şi ne-am împrietenit, am trădat, am tânjit la ce nu era al nostru, am refuzat să dormim, am mâncat prea multă ciocolată, am votat, ne-am crizat degeaba, am obosit

Punct şi de la capăt.  

Foto: www.artification.wordpress.com.