„Îi numesc pleavă pe toţi cei care trăiesc din gesturile altora şi asemenea cameleonului iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamaţiile şi se judecă în oglinda mulţimii” scria Antoine de Saint Exupery în Citadela.

Exupery şi-ar fi sărbătorit astăzi ziua de naştere, dacă nu s-ar fi prăbuşit cu avionul în Marea Mediterană, prin iulie 1944 şi ar fi aflat că povestirea lui, „Micul Prinţ” este una dintre puţinele scrieri traduse în peste 110 limbi.

Revenind, însă, la oile noastre, timp de trei zile, avem şansa de a trăi în vremurile cavalerilor şi ale prinţeselor, avem şansa de a vedea cu inima în miezul lucrurilor, vorba poetului, lucrurile esenţiale care au scăpat celor de demult.

Are sens să ne sărbătorim strămoşii medievali? Ce credeţi că am avea de învăţat de la cei care au construit şi transformat Bistriţa într-o cetate mult râvnită şi bogată? De ce ar fi important să ne îmbrăcăm în costumele lor medievale şi să reconstruim atmosfera de atunci? O fi prea trist, searbăd şi nesemnificativ prezentul de acum...?