Bună dimineaţa, oameni dragi...:) Chiar în miezul unei lumi dezlănţuite, cu sărbători populare care zgâlţâie oraşul sau tarabe inutil încinse – în miezul oraşului nostru – au aterizat poeţii care urcă pe o scenă câteva minute şi povestesc despre lucrurile de care avem nevoie dar nu ne dăm seama că avem nevoie...
Din raţiuni financiare, Google nu a avut acces la poezia de la Bistriţa, s-a mulţumit să-l sărbătorească astăzi pe Gustav Klimt, născut la o zi distanţă de Radu Vancu, respectiv 14 iulie, la Viena. Pictorul şi decoratorul austriac, leader al avangardei vieneze şi unul dintre fondatorii Secesiunii, a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluţii din istoria artei iar tabloul său, Portretul Adelei Bloch-Bauer s-a vândut în 2006 pentru suma record de 135 de milioane de dolari...
La Bistriţa, poezia se vinde mult, mult mai scump: pentru că aici, vorba lui Marin Mălaicu Hondrari – poezia deplasează centrul de greutate al fiinţei cu un milimetru!
O fi mult, o fi puţin, o fi destul sau suficient de hrănitor? La ce altceva credeţi că sunt buni poeţii, în vremuri atât de sărace şi tulburi...? Filozofia Secesiunii se contura în jurul ideii de căutare a adevărului despre existenţa umană. Deasupra intrării în pavilionul asociaţiei se putea citi inscripţia: “Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei – libertatea”...
Credeţi că e atât de important adevărul? Se poate trăi fără el? Dar ce-o fi mai important - adevărul sau libertatea?