A fost surprins chiar zilele trecute, pe lângă Aleea Plopilor (fără soţ!) din Bistriţa – o alee seducătoare, străjuită de brazi înalţi, nu tocmai seculari, dar vizibil marcaţi de trecerea a zeci şi zeci de ani identici – a fost surprins în flagrant delict: se împotrivea naturii şi opiniei comune că firesc ar fi să creşti din pământ spre cer.

Împotriva tuturor, tocmai acum când situaţia se complică alarmant la Bistriţa, când problemele ne copleşesc din toate părţile, iar soluţiile par mult-mult prea departe, dacă nu de-a dreptul imposibil de întrezărit – personajul în cauză îşi permite să trăiască bine-merci, ignorându-i pe toţi restul – privind melancolic, cu superioritate, spre muritorii de rând.

S-a cocoţat suuus, pe marginea unui punct termic aflat în plină descompunere şi dezagregare... Şi-a stabilit punctul de control (sau cuibul) taman lângă o ţeavă de scurgere. Acolo şi-a înfipt rădăcinile, şi-a curbat uşor trunchiul, din mers, şi a început să se înalţe spre nori. Să fie sănătos...!