Să admirăm în treacăt – atâta cât ne ţin bojocii şi starea de spirit hapsân sau grăbit sau preocupat de alte chestiuni mai importante pe ordinea zilei – să admirăm şi acest tablou de toamnă târzie care a învăluit oraşul.

Să ne bucurăm la repezeală de Bistriţa cu totul îngălbenită la faţă, de câteva zile încoace, din cauza frunzelor care cad cu nemiluita din copaci şi invadează cu totul kilometri întregi de trotuare.

Nu vom avea prea mult timp la dispoziţie. Admiraţia este permisă pentru doar câteva minute – căci trotuarele sunt repejor ocupate de aspiratoarele uriaşe, trimise în misiune – ingrată misiune! – de cei de la Primărie: o măgăoaie care duduie asurzitor se lăţeşte pe câte un trotuar, când ţi-e meditaţia (admiraţia) mai dragă şi înghite fără milă tot ce prinde în cale.

Nu prinde prea multe, le zăpăceşte doar şi le zburătăceşte în dreapta şi-n stânga, astfel încât, în urma ei apar şi măturătorii cu veste galbene şi mături moderne cu fire de plastic albastre şi lungi care aranjează frumos toate frunzele în grămezi ordonate.

Şi taman când îşi închipuie că şi-au terminat treaba pe un fragment de trotuar - apare din senin un drac de copil care izbeşte în plin cu piciorul grămada de frunze şi o aruncă în aer. Sau le ia în braţe, le aruncă în sus, strigând nepermis de înveselit – Ninge, ningeee...!