Bună dimineaţa, oameni dragi...:) Ieri am sărbătorit nu doar ziua Sfintei Cruci ci şi Ziua Inginerilor de pretutindeni dar şi ziua în care bistriţenii s-au călcat în picioare pentru a ajunge la ciolanul cel mai ieftin. Fie c-au avut sau nu nevoie să cumpere ceva, la opt trecute fix lumea s-a bulucit pe strada Sigmirului...
Nu este vorba doar de o mentalitate tipic românească: se întâmplă peste tot în lume ca, în zilele unor mult trâmbiţate reduceri, lumea să se bulucească să vadă ce şi cum. Sunt deja celebre imaginile cu domnişoarele şi doamnele din America „rupând” uşile unui magazin sau călcându-se la propriu în picioare pentru o rochie de mireasă.
Ar trebui să ne fie ruşine cu asemenea manifestări ale spiritului de turmă? Sau să le luăm ca atare şi, fără a le acorda o prea mare importanţă, să trecem indiferenţi pe lângă ele? Ar trebui explicate şi înţelese datorită sărăciei în care ne scăldăm şi care îi îndeamnă, pe cei mai mulţi, să profite la maximum de fiecare bănuţ scăzut din preţ...?
(În paranteză fie spus, din anul 2000 încoace ar trebui să serbăm pe 14 septembrie, dacă am apuca, desigur, şi Ziua Inginerului. Vă mai amintiţi bancurile cu ingineri atât de răspândite înainte de 89? Ştie careva ce anume a generat acest fenomen, de ce erau inginerii socotiţi un fel de „hopa mitică” sau de ce erau socotiţi incompatibili cu statutul de intelectual?)
(Îndemnul inginerului Cezar Parteni Antoni, care stă şi la baza codului etic al inginerului român, se referea, prin 1940 la faptul că “orice inginer trebuie să aibă idealul de creaţie, dorinţa de a descoperi adevărul şi de a stăpâni natura cât mai mult posibil. Sentimentul dreptăţii să-i fie infiltrat în sânge şi mereu să se considere în serviciul naţiunii şi omenirii, pentru o cât de slabă îmbunătăţire a soartei celor mulţi şi necăjiţi...”. Seamănă inginerii pe care îi cunoaşteţi cu portretul descris de Cezar Parteni Antoni?)
Foto: theepochtimes.com