Sergiu Nicolaescu este, fără doar şi poate, un „monstru sacru” al cinematografiei româneşti: s-a bucurat de o carieră de peste 40 de ani, a jucat, a regizat sau a scris scenariul a peste 60 de filme şi a reuşit să imprime şi să impună în mentalul colectiv al românilor replici celebre („Un fleac... M-au ciuruit”)...

Nu există român să fi văzut cu drag, cu sufletul la gură sau cu emoţie măcar unul dintre filmele istorice care l-au făcut celebru. Unii dintre noi îşi amintesc şi azi cozile interminabile la casieriile cinematografului Dacia pentru a prinde un bilet la „Dacii”, „Mihai Viteazul” sau „Nea Mărin Miliardar”. Mulţi dintre noi au urmărit cu sufletul la gură celebrul serial „Pistruiatul” şi probabil nu ar fi o exagerare prea mare să afirmăm că Sergiu Nicolaescu a fost un erou naţional încă din timpul vieţii.

Poate de aceea, discreţia impusă de soţia lui Sergiu Nicolaescu a fost primită cu un soi de regret sau nedumerire...

Potrivit Mediafax, reprezentaţii municipalităţii bucureştene au precizat că trupul neînsufleţit al regizorului Sergiu Nicolaescu va fi incinerat sâmbătă, la ora 12.00, la crematoriul Vitan Bârzeşti din Bucureşti.

Biserica Ortodoxă Română a transmis deja că regizorul „nu va beneficia de slujba de înmormântare întrucât va fi incinerat” – fapt considerat o practică necreştină. Şi chiar dacă Dana Nicolaescu nu a făcut decât să respecte dorinţa expresă a regizorului, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut apel la familie să-l înmormânteze.

Sunteţi de acord cu acest procedeu de a ne despărţi de lume? Credeţi că incinerarea reprezintă un dezavantaj în cazul Judecăţii de Apoi? Vă imaginaţi şi alte avantaje în afara faptului că este de trei ori mai ieftin să fii incinerat...?

Foto: expresspress.ro