O raită prin oraș, pe marginile străzilor mai dosnice, pe aleile din preajma apelor sau chiar prin zone centrale – precum Decebal, în spatele pieței, pe lângă calea ferată – ne dezvăluie (pentru a câta oară?!) această întâmplare simplă: florarul – sau florarii, dacă sunt mai mulți – se țin de fapte reprobabile!

În plină criză financiară, când mulți dintre bistrițeni nici nu au ce să pună pe masă, când și mai mulți nici nu îndrăznesc să viseze la un concediu la mare – florarul bistrițean anonim își permite să risipească... Cert este că risipește peste tot, fără milă, fără înduioșări inutile, fără să se gândească la costuri și posibile efecte devastatoare...

Deocamdată, în Bistrița s-a constatat că jarul se cerne tiptil, de pe stamine de alun sau din plopii albi și că, în acel început care se tot vrea fecund, polenul cade peste noi, peste umeri şi-n gene, ba mai mult – ne cade-n gură când vorbim, și-n ochi, când nu găsim cuvântul. Şi nu ştim ce păreri de rău Ne tulbură, pieziş, avântul....?

Nu e vorba, în acest moment, decât despre o risipire de flori și petale de maci, cu precădere. Dar totul se poate complica în curând... Iar când va fi prea grav, când situația ne va ajunge la os – pe unde scoatem cămașa...?!?