Au izbucnit terasele în floare, cam peste tot în oraş, astfel încât, fiţoşii Bistriţei să aibă unde să-şi etaleze ultimele răcnete de ţoale, ultimele brichete, ultimele smart-phone-uri. Cei mai puţini norocoşi se retrag, gratuit, în parcul municipal...
Primăvara – acest tandru şi sălbatic mister, această sărbătoare imensă la care participă întreg universul, vorba lui Victor Hugo – primăvara a dat iama şi printre bistriţeni de câteva zile încoace.
Prima tentaţie, după ce au ignorat cum se cuvine accidentele, concertele de orice fel, disperările cauzate de lipsa locurilor de muncă sau disputele politice legate de pârtiile de schi ale judeţului – prima tentaţie ar fi să dai o raită prin parc, să vezi cum decurg lucrările de modernizare.
Decurg foarte bine, la prima vedere: vineri dimineaţa oamenii tocmai descărcau puieţi de arbuşti dintr-o camionetă, ca să-i planteze pe lângă bucăţica din spatele zidului cetăţii – acolo unde se prefigurează, în câţiva ani, un labirint verde de toată frumuseţea. În tot acest timp, un excavator zăcea încremenit poetic într-o rână, pe una dintre aleile pietruite ale parcului...
Se afla, cel mai probabil, în bine-meritata pauză de masă...