Bună dimineaţa, oameni dragi... Pe 13 iunie 1990 (parcă acum un secol!) începea în capitală cea mai violentă dintre mineriade, cu morţi şi cu răniţi, ca şi campania noastră electorală, recent încheiată. Ceea ce ne pune pe gânduri şi pe întrebări: cum aţi resimţit violenţa acestei campanii electorale? Ce se mai poate rezolva cu un pumn în gură?
Ceea ce presa vremii a numit „Fenomenul Piaţa Universităţii” sau „Golaniada” a început în aprilie 1990, la Bucureşti, când protestatarii au ocupat Piaţa Universităţii şi s-a sfârşit tragic, în zilele de 13-15 iunie, când Ion Iliescu i-a invitat pe mineri să facă ordine între manifestanţi. Să care pumni, să dea cu parul, să-i împrăştie pe manifestanţi...
Deja s-au scurs atâţia ani de atunci încât prea vag ne amintim agitaţia tulbure a acelor zile şi încă şi mai vag pricepem ce legătură ar putea să existe între capitala de atunci şi Bistriţa de astăzi.
La noi, violenţa a atins alte praguri de manifestare, mai subtile, poate mai directe: s-a înjurat, s-a ameninţat, mai pe faţă, mai pe la spate, s-a bârfit ca la uşa cortului şi s-a împroşcat cu noroi în toate părţile.
Voi cum aţi resimţit violenţa acestei campanii electorale? Ce se mai poate rezolva cu un pumn în gură? Cât de eficientă este violenţa în contextul realităţii noastre bistriţene?
Mai este valabilă zicala românească „vorba dulce mult aduce”...? Sau e mai simplu să dai cu parul, pentru a ajunge mai rapid la reultatul scontat...?
.jpg)
0728-237 215
