Ca de obicei, în diminețile lucrătoare pe Bulevardul Republicii este un trafic infernal – se circulă bară la bară iar mașinile de părinți care-și lasă copiii la școlile de pe bulevard se înghesuie ca sarmalele unele-ntr-altele... Cu răbdarea trecem și marea, așa că nu-ți rămâne decât să aștepți cuminte să avanseze cu toții odată...

Probabil există o șansă rarisimă să întrezărești, prin parbrizul vag aburit – în mașina din față, o mămică gesticulând, întorcându-se din când în când în spate, să discute cu doi copii aflați pe bancheta din spate. Dacă mijești ușor ochii, și o privești intens – ai toate șansele să realizezi că se întinde spre casetofon sau radio, ce-o fi având la bord, dă muzica mai tare și se apucă să danseze pe scaun, atât cât îi permite centura de siguranță... Fraaate, dar cu cât optimism își încep unii dintre bistrițeni ziua! șoptești admirativ în sinea ta, întrebându-te în gând dacă nu cumva ai greșit orașul...

Și când colo, ce să vezi...?! În diagonală, chiar pe trecerea de pietoni – polițistul care dirijează traficul la semaforul cu buton instalat nu demult pe Bulevardul Republicii colț cu Ursului – polițistul anonim și necunoscut, poate zgribulit sau pe jumătate înghețat – ține de braț un bătrânel în cârjă și îl ajută să treacă strada, șontâc-șontâc...!

Până să apuci să scoți aparatul foto, să imortalizezi cumva întâmplarea, se face verde, în spate se claxonează, așa că gestul rămâne imprimat doar în mintea ta și poate, a bătrânului ajutat, căci polițistul se întoarce repejor la semafor și la elevii care așteaptă și ei zgribuliți, semnul de trecere...

Dacă se întâmplă să vezi și o folie de celofan roz plutind agale la un balcon pe Strada Rotundă – se cheamă că da, te așteaptă încă o săptămână rezonabilă în Bistrița...