Zace așa singuratic, cu firul spânzurat și ruginit, cu receptorul atârnând bolnav și zdrobit de niscaiva mâini mult prea energice sau pline de furie – zace bătut în cuie pe colțul blocului, în ditamai intersecția ultra-circulată – spre indiferența și nepăsarea miilor de bistrițeni care trec zilnic pe lângă el... O relicvă în descompunere, ce mai...
Pe vremuri, telefoanele cu cartelă erau mândria orașului – mândria celor care nu aveau de așteptat cu sufletul la gură să tot introducă monede una după alta prin fanta îngustă – mândria celor care își păstrau cartela telefonică la loc de cinste, în portofel, alături de card...
Acum a devenit o relicvă, alunecată ușor în dizgrație... Iar una dintre puținele zone din Bistrița (dacă nu cumva chiar singura) în care mai poate fi admirat un asemenea aparat – chiar și zdrobit de furia unor cetățeni repetenți la comunicare – este Strada Andrei Mureșanu, în capătul capătului, spre Sucevei...
Dacă, încântat sau surprins de existența instrumentului, încerci să-l imortalizezi în câteva poze – ai toate șansele să te trezești cu un bărbat alături, parcă știrb, parcă proaspăt ieșit din bufetul de pe colț, mormâind printre buze încleștate – Foto, mă! Poate așa se rezolvă ceva și pe strada noastră! Poate vin ăia să ia și drăcia asta de pe perete, că de trei stă ca naiba acolo și nu-i face nimeni nimic...!
.jpg)
0728-237 215
