Se povesteşte pe undeva că Gabriel Liiceanu l-ar fi surprins la un moment dat pe marele filosof Constantin Noica în timp ce urmărea un meci de fotbal. Uimit peste măsură, Liiceanu l-ar fi întrebat pe maestru cum este posibil să privească minute în şir desfăşurarea unui sport mai mult sau mai puţin barbar. La care filosoful i-a atras atenţia că esenţial pe acel teren este fotbalitatea fenomenului. Nu atât jocul sau ratările unui meci, cât fotbalitatea lui...: )

Aţi urmărit aseară meciul dramatic disputat între Barcelona şi Chelsea? Aţi avut cumva impresia că Barcelona ar fi meritat să se califice în finală în ciuda ratărilor? Un suporter înfocat spunea că jocul englezilor poate fi catalogat şi descris în câteva cuvinte: “eu te-am făcut, eu te omor...”.

În sensul că ar fi ucis cu desăvârşire fotbalitatea meciului de aseară. Că, în mod nepermis, au distrus jocul cu o tactică de autobază şi cu defensiva care s-ar fi putut practica într-un meci de liga a 2-a, şi nicidecum la nivelul Ligii Campionilor.

E uimitor totuşi câtă pasiune poate să genereze fotbalul...