Bună dimineaţa, oameni dragi... Cherchelită binişor şi având o viteză mult prea mare pentru Bistriţa, o tânără de 24 de ani a spulberat ieri seară un indicator şi un coş de gunoi, izbindu-se şi de un stâlp de iluminat public. Maşina nu-i aparţinea ci era închiriată de un amic. În ce condiţii v-aţi da maşina să fie condusă de altcineva?
Am traversat, cu chiu cu vai, o duminică plină de evenimente rutiere: doi cetăţeni din Danemarca au căzut cu maşina într-un şanţ, la ieşirea din Şieu Măgheruş, rămânând o vreme încarceraţi între fiarele maşinii şi alegându-se cu răni multiple. Din fericire, sunt în afara oricărui pericol, ca şi tânăra de 24 de ani care – spre seară – a atentat la bunurile publice şi a izbit tot ce i-a stat în cale.
Femeia avea o alcoolemie de 0,07 mg/l alcool pur în aerul expirat şi se afla în maşină cu o altă tânără de 21 de ani de cetăţenie italiană. Comic (dacă se poate folosi un asemenea termen într-o situaţie care s-ar fi putut sfârşi dezastruos) este faptul că maşina nu era a femeii de la volan: ea o împrumutase doar de la un amic care, la rândul său, o închiriase de la o firmă specializată în aşa ceva.
În ce condiţii aţi fi de acord să vă împrumutaţi maşina altei persoane? Aveţi încredere în rudele de gradul 1, 2 sau 3 despre care ştiţi sigur că nu v-ar distruge maşina? Sau mai degrabă aveţi încredere în prietenii-şoferi foarte experimentaţi? Să fie adevărată vorba din popor care spune că femeia şi maşina nu se împrumută niciodată? Se pot face excepţii?