Acţiunea lansată zilele trecute pe străzile oraşului îi îndeamnă pe bistriţeni să doneze haine şi încălţăminte pe care nu le mai folosesc. Nu se spune exact în mesaj cât de noi trebuie să fie obiectele, dacă nu cumva ar trebui frumos împachetate în pungi sau dacă ar trebui să nu depăşească o anumită vechime sau grad de uzură...

În treacăt fie amintit, un proverb indian spunea că nu ai voie să judeci un om decât după ce ai umblat măcar câteva mile în sandalele lui. Mai mult ca sigur, însă, cei mai nevoiaşi dintre noi nu vor neapărat să ne cunoască, nu vor să parcurgă câteva mile în pantofii noştri sau nu din nevoia (dorinţa) de cunoaştere vor purta pantofii respectivi...

Aţi dat curs invitaţiei de a lăsa câteva haine sau pantofi în aceste cutii? E important să ne imaginăm ce se va întâmpla cu ele sau este suficient gestul de generozitate? Nu cumva ar trebui să ne mulţumim doar cu fapta de a plasa acolo un pacheţel, încrezători că el va şi ajunge la destinaţie? Sau ar fi acesta doar un gest de a ne spăla mâinile păcătoase, asemeni lui Pilat: acum, dacă tot „ne-am făcut datoria”, putem să dormim liniştiţi, cineva veghează pentru cei mai nevoiaşi, oricum...