Celebrul jurist şi guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele – Samuel von Bruckenthal s-a născut tocmai într-o zi de 26 iulie.

A studiat dreptul, filosofia, ştiinţele politice şi administrative la universităţile din Halle şi Jena – însă nu a obţinut un titlu academic...

În acea epocă, diploma de absolvire nu era obligatorie, un certificat de bună purtare pe durata studiilor era suficient, ceea ce – pe parcursul vieţii – Bruckenthal a şi demonstrat cu vârf şi îndesat: în timpul studenţiei a reuşit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin şi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg, a obţinut la Viena funcţia de cancelar provincial şi tot aici a început să-şi creeze celebra colecţie şi bibliotecă.

În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu şi a avut ocazia să fie admis la Cancelaria administraţiei locale. Între 1745 şi 1753, Brukenthal a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu. În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena şi de a fi primit în audienţă de împărăteasa Maria Tereza a Austriei, care, peste câţiva ani, l-a înălţat în rangul de baron.

În 1765 a fost numit şef al Cancelariei Curţii, în anul 1772 era şef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 1787, fiind, de altfel, singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcţie atât de înaltă.

Nici cu banii nu stătea tocmai rău, deşi a pornit-o de jos: a început munca în administraţie cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca şef al Cancelariei Curţii a primit 2.000 guldeni pe an, ca şef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni pe an, ca Preşedinte al Cancelarie Curţii Transilvaniei 9.900 guldeni pe an, iar ca Guvernator câştiga deja 24.000 guldeni pe an.

În 1779 a construit la Sibiu palatul fastuos, care îi poartă şi azi numele: spaţiul fastuos al reşedinţei ce adăpostea seratele muzicale şi literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe şi biblioteca – au reprezentat un nucleu spiritual de excepţie pentru Transilvania.

Colecţiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris iar prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, una dintre primele instituţii de acest gen din Europa.

O mai fi valabil, modelul Bruckenthal în zilele noastre? Avem un asemenea model (erou?) printre noi? Am reuşi oare să identificăm un asemenea personaj printre personalităţile Bistriţei? Care s-ar apropia mai mult de ceea ce a reprezentat Bruckenthal în anii 1700...? Să fie Gavril Ţărmure cu Sinagoga lui? Să fie Dorel Cosma cu a sa Nuntă a Zamfirei...? Dar în primarul Ovidiu Creţu credeţi că se ascunde un erou?