Bună dimineaţa, oameni dragi..:) Demult, prin 1754, cercetătorul medic ceh Prokop Diviş, care era şi preot pe deasupra, inventa paratrăsnetul, în paralel şi fără să aibă habar că şi Benjamin Franklin inventase ceva similar, cu doi ani mai devreme. Pentru asta, nu şi-a dat demisia. Pentru că nu i-ar fi folosit la nimic...: )
Nici astronomul care şi mai demult, prin anul 763 înainte de Christos, tot pe 15 iunie, consemna pentru prima oară, o eclipsă totală de Soare – nici acela nu şi-a dat demisia. Nici lui nu i-ar fi folosit la nimic.
Parafrazând, s-ar putea versifica într-un dulce stil clasic – „Demisia? o vorbă de dânşii inventată...”
Ca să ce? Ce se poate rezolva cu o demisie? Nimic din mersul lucrurilor nu se modifică nici cu 40 de demisii, căci stricăciunea rămâne produsă. Va cădea mereu în sarcina celor care urmează, care vin după demisionaţi – să dreagă oalele sparte, să scoată castane din foc şi să „reabiliteze situaţia”.
Dar oamenii simpli care se confruntă cu tot felul de mici eşecuri de ce nu şi-ar da şi ei demisia?
O mamă exasperată de copii sau de un soţ indolent de ce nu şi-ar da demisia? De ce în popor o asemenea demisie costă de fiecare dată prea mult, în timp ce, pentru politicieni e o floare la ureche? De ce să nu stea locului să-şi dreagă singuri eşecul? De ce n-ar avea curaj să rămână să construiască personal ce au stricat?