O imagine mai puțin obișnuită și-a făcut simțită prezența zilele trecute, într-un spațiu de joacă destinat copiilor: încotoșmănat bine în haine mult prea groase pentru aerul înfierbântat de-afară, pe o bancă altminteri ocupată de bunici – dormita întins la soare – Omul Muncii!
Elevii care au intrat în fugă în părculeț au pus brusc frână, oprindu-se uimiți și privind îndelung arătarea...
Bunicile care l-au văzut i-au aruncat și ele o privire – dar nu uimită, ci încărcată de scârbă – conștiente că, măcar două-trei zile – banca avea să fie compromisă și „pătată”...
Prichindeii prea mici ca să știe ce e cu lumea asta complexă și bizară totodată – au întins mâna să-l atingă, spre disperarea mamelor care au sărit ca arse...
În fine, doar un tată mai zdravăn din fire a îndrăznit să ia problema de coarne, să-l trezească pe intrus și să urle – ce faci, bă, aici?!? Dormi ziua-n amiaza mare pe banca noastră?! La muncăăă! Valeaaa! uitând să-și imagineze că poate omul tocmai de la o tură de noapte se întorsese iar acum își lua porția de somn atât de necesară refacerii, pe unde l-o fi apucat oboseala...
Fără să spună un cuvânt, bărbatul încotoșmănat în haine de iarnă s-a ridicat și s-a împleticit pe partea cealaltă de stradă, spre stația de autobuz unde îl aștepta, neutră, o altă bancă goală. Pentru puțin timp, dar, orișicât, o bancă...
.jpg)
0728-237 215
