Mai mici sau mai mari, însoţiţi de părinţi şi bunici, melcii au făcut ieri seară eforturi disperate ca să străbată odată aleile grădinii din interiorul Bibliotecii Judeţene şi să pătrundă în sala „Liviu Rebreanu” unde regizorul Radu Afrim s-a întâlnit cu bistriţenii pasionaţi de teatru sau cultură...

Ca prin vis, s-au auzit şi cuvintele managerului Ioan Pintea care a povestit despre preocupările lui Radu Afrim în ceea ce priveşte lumea celor slabi şi marginalizaţi – cum bine spunea şi Apostolul Pavel, Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele tari – sau despre faptul că nu există nimic pompos sau patetic în spectacolele lui Radu Afrim care reuşeşte să dea o lovitură teatrului aşa cum îl ştim noi şi să reconstruiască noi lumi în autori socotiţi altminteri clasici.

Radu Afrim a recunoscut că a citit destul de târziu cartea scrisă de Cristina Rusiecki despre el însuşi – a tot evitat s-o citească pentru că este la fel de greu să citeşti scriindu-se de bine ca atunci când citeşti scriindu-se de rău despre munca ta, pentru că de la început i s-au pus tot felul de etichete şi pe alocuri a fost chiar şi înjurat – însă – o fi bine sau rău? – încă nu putem şti – cei care înjură sunt aceiaşi de acum 13 ani – cel mai enervant este să ţi se spună „Eu aş fi făcut scena aceea de teatru altfel sau invers”, mai ales că teatrul românesc – comparativ cu cel care se practică în alte ţări europene – este unul extrem de cuminte – nu prost, dar cuminte, astfel încât critica de teatru din România are rolul unui inchizitor...

Asemenea chestiuni interesante şi altele şi mai şi – au ratat melcii tot încercând să traverseze odată aleile din grădina interioară a bibliotecii... Să sperăm că vor avea mai mult noroc atunci când Radu Afrim va fi şi invitat cu un spectacol la Bistriţa – printre festivaluri de folclor, printre concerte de top, printre picături poate se găseşte un spaţiu gol şi pentru el. Sau poate nu.