Cum altfel să sărbătorim dragostea într-o asemenea frumoasă (sau friguroasă) zi de 14 februarie, dacă nu căutând cu migală exemple de oameni îndrăgostiți în preajma noastră...?! Și unde să-i găsim dacă nu în administrația locală, acolo unde dragostea rezistă tuturor intemperiilor și le îndură pe toate și mai este și atâât de îndelung răbdătoare...
Ne-am trezit cu bine și în această zi de 14 februarie, ziua internațională a iubirii pe care vechii și înțelepții greci o defineau în cel puțin patru dimensiuni, începând cu pasionalul „eros” (responsabil de așa-numitul ekstasis, ieșirea din sine), continuând cu prietenosul „philia”, iubirea și loialitatea netulburată de pasiunea erosului, meditând suficient și la „storge” (afecțiunea naturală și necondiționată care se înfiripă între copii și părinți) și împlinindu-se definitiv în „agape” – dimensiunea rațională care îl învăluie subtil și misterios inclusiv pe Dumnezeu...
Din fericire sau NEfericire, în ziua de astăzi iubirea – iubirile noastre își regăsesc greu rădăcinile în vechile sentimente grecești care abia dacă mai pulsează rarefiat prin cărțile de specialitate.
În zilele noastre, iubirea se exprimă precum băieții de la Nightlosers care cântau, pe vremuri, atât de convingător, dramatic sau realist că „dragostea e ca o râie / te mănâncă și-n călcâieeee”...
E suficient să privim cu atenție, de pildă, fotografia propusă spre admirație: datează, într-adevăr, din vremuri demult apuse (să tot fi fost pesemne august 2014, în Pădurea Schulerwald), dar personajele exprimă perfect afecțiunea, dragostea, iubirea de aproape care ne este permisă în asemenea vremuri de criză.
Cei doi camarazi și-au strâns mâinile tovărășește, cu câteva secunde înainte ca aparatul de fotografiat să imortalizeze gestul și – exact ca într-o celebră frescă în care degetele lui Dumnezeu se desprind tare greu de cele ale Omului (de cultură?) sau dimpotrivă, se întind să mai atingă o dată, să mai simtă o dată afecțiunea divină – la fel, mâinile celor doi prieteni se desprind cu greu din strânsoare, încercând să prelungească vibrația, comuniunea, emoția sfântă...
Privirile, dacă sunt studiate cu atenție, exprimă, la rândul lor, pe de o parte dragostea nețărmurită, pe de altă parte o ușoară, teatrală indiferență de îndrăgostit capricios care mai face din când în când, două trei nazuri, de control...
Așa simțim, așa iubim, așa trăim în tulburata noastră epocă contemporană, indiferent de simpatii politice interioare, zodii sau preferințe muzicale. Și probabil că așa și este necesar. Prietenii știu de ce....
.jpg)
0728-237 215
