Ieri seară au fost sărbătorite, pe pietonalul Liviu Rebreanu, tradiţiile ţigăneşti iar unul dintre cele mai impresionante momente ale spectacolului a fost şi sceneta prezentată de formaţia „Crizantema rromilor” din Sânmihaiu de Câmpie.

Cu umor şi luciditate, actorii au părut să transmită că sunt conştienţi de discriminările la care sunt supuşi unii membri ai etniei rromilor dar şi de valorile şi talentele lor speciale: „La noi, la ţigani, unde e pigment e şi talent!”

Era vorba despre o ţigancă care nimereşte în faţa unei secretare de la Forţele de Muncă şi exclamă, printre altele – „Haoleu, trăi-ţi-ar, dar cine mai munceşte cu forţa în zilele noastre?! Doar primarul, viceprimarii, consilierii...” S-au strecurat şi replici de genul „Nu fă discriminare cu mine că te port până la curtea europeană, fă!” sau replici mai puţin inspirate despre „organe” (ale statului, ale poliţiei, etc) însă, per ansamblu, sceneta a oglindit un portret aproape fidel al ţiganului aşa cum este el perceput în societatea contemporană de astăzi.

Un portret pe care românii rareori au curajul să şi-l contureze sau să-l realizeze atunci când vine vorba despre sinele lor naţional, căci rareori ai şansa să asculţi un român spunând „da, domnule, sunt corupt, n-am chef de lucru, sunt leneş, vreau bani, cât mai mulţi bani şi dacă se poate vreau să-mi pice din cer!”...

Cum staţi, deci, cu discriminarea? V-aţi simţit vreodată discriminat în calitate de „etnie majoritară”? V-aţi simţit frustrat pentru şansele şi locurile speciale care li se oferă etniilor minoritare? Aveţi uneori impresia că sunt discriminate femeile în defavoarea bărbaţilor sau ortodocşii în defavoarea sectelor religioase?