Patru copii din Dipşa au rămas orfani de mamă după ce femeia de 41 de ani a leşinat la secţia de poliţie din comună şi a ajuns la spital unde a murit. Tatăl copiilor era plecat la muncă în Spania de mai mulţi ani, când a aflat că i-a murit nevasta s-a întors acasă, a stat câteva zile, dar şi-a dat seama că trebuie să plece înapoi la muncă şi să-şi lase copiii minori în grija unei fiice care a trecut de vârsta majoratului.

Tânăra va trebui să dovedească autorităţilor că are posibilitate de a-i creşte pe cei patru minori şi că le va oferi condiţii decente de viaţă. Altfel, ea riscă să nu-i poată lua în plasament, iar micuţii – să ajungă în grija statului.

Într-un alt colţ de rai al judeţului, pe la începutul lunii aprilie, Alexandru a fost găsit de un vecin – legat cu o sfoară de un nuc aflat în grădina casei. Omul i-a făcut masaj cardiac până la sosirea medicilor la faţa locului, băiatul a intrat în comă şi a fost transportat la o clinică de specialitate din Târgu Mureş.

Din fericire, băiatul şi-a revenit, a fost adus acasă, însă aici s-a constatat că Alexandru nu mai poate să rămână în grija familiei, urmând să ajungă cel mai probabil într-un centru de plasament. Mama lui şi-a dat acordul în acest sens, dar tatăl nu, astfel că instanţa va decide ce se va întâmpla mai departe.

Două poveşti care s-au strecurat aproape neobservate în zbuciumatele zile ale săptămânii trecute şi care demonstrează o dată în plus că viaţa bate filmul. Că destinele se pot modifica - poate în bine, poate în rău - cu o simplă decizie de om mare. Că frâiele ne scapă uneori din mâini - poate tocmai atunci când nu ar trebui să ne scape... Că sentimentul de revoltă, vinovăţie sau compasiune nu ţine loc de foame, mamă sau tată. Că pare de neînţeles echilibrul (armonia?) între faptul că unii se chinuie ani de zile pentru a avea copii în timp ce alţii renunţă - aparent - atât de simplu la ei...