Frumuseţea, vorba unui poet, este de multe feluri, dimensiuni şi consistenţe: există o frumuseţe a divelor, dar există şi o frumuseţe a mucegaiurilor, a gunoaielor de după blocurile gri şi chiar a celor care fac curat după noi, a celor care mătură străzile cu noaptea-n cap sau a celor care curăţă după noi gunoaiele în miez de noapte – atunci când nimeni nu-i vede ca să-i laude sau să-i aprecieze...

Una dintre amintirile copilăriei se leagă şi de nopţile lungi de vară, în care toată lumea doarme cu geamul deschis iar prin perdele se strecoară în cameră zgomotul tardiv al unei mături târâte pe caldarâm, al vreunei sticle de plastic învârtite de mătură până la cel mai apropiat coş de gunoi.

Prin anii 80, Bistriţa era renumită ca fiind unul dintre cele mai curate oraşe ale ţării. Între timp, lucrurile poate au mai evoluat, schimbându-şi din culoarea de demult.

Sunteţi mulţumiţi de curăţenia din jurul vostru? Şi daca nu – aţi fi în stare să puneţi mâna pe o mătură, ca să faceţi voi înşivă ordine în jur? Cu cât ar trebui să fiţi plătiţi pentru a mătura scările vecinilor voştri fără să comentaţi sau să bombăniţi "cutare nu face, icsulescu nu mătură niciodată!"? Credeţi că e o meserie degradantă care ar trebui să aibă parte de beneficii compensatorii...?