Nu este vorba de nicio discreditare a sportivilor de performanţă, nu se îndoieşte nimeni de succesul lor, dar există câteva sporturi care par complet pe lângă subiectul din “Mens sana in corpore sano”. Primul dintre ele ar fi boxul. Cum anume se păstrează mintea sănătoasă într-un cap lovit şi plin de sânge? Cum să cari pumni cu nemiluita şi să pretinzi că faci sport?

Sau de ce să alergi, când poţi să stai locului sau să te plimbi agale? Ce sau cine merită să-ţi dai sufletul fugind? O medalie, o diplomă, o sută de lei? Nu e absurd că în finalul curselor sportivii care aleargă par cu totul desfiguraţi de efort? Unde se ascunde bucuria evenimentului? De unde s-ar înţelege că aleargă cu drag?

Nu vi se pare, măcar din când în când, că e absurd şi inutil să te învârţi cu maşina patruzeci şi ceva de ture de circuit de Formula 1? Se vede vreun peisaj la viteza aceea? Se învaţă ceva? Unde se ascunde plăcerea într-un asemenea vârtej?

Poate că pare la fel de absurd, dar tocmai într-o zi de 29 aprilie s-au născut Duke Ellington şi Jerry Seinfeld...