Bună dimineaţa, oameni dragi..:) „Nu-mi daţi sfaturi, ştiu să greşesc şi singur!” spunea la un moment dat Kant, cel care a scris două volume esenţiale despre critică. Dar nu se cade să ne ocupăm tocmai noi, tocmai acum, de criticile lui Kant. Mai fascinant ar fi să medităm puţin asupra reacţiilor noastre în faţa unei critici.
Se spune că un critic este cel care cunoaşte drumul, dar nu poate conduce maşina. Se spun o mulţime de alte lucruri despre critici şi majoritatea tind să transforme arta de a critica într-o profesie ingrată.
Ne convine, de cele mai multe ori, să-i privim pe critici ca pe nişte cârcotaşi care nu înţeleg nimic din munca noastră, nu ne pricep intenţiile sau le interpretează total eronat. Ne este foarte simplu să-i transformăm instantaneu în duşmani care au ceva eprsonal cu noi.
Goethe remarca senin că „nu ne place să trăim cu oricine şi nu putem trăi pentru oricine. Cel ce înţelege bine acest lucru va şti să-şi preţuiască prietenii fără a-şi urî sau prigoni duşmanii; căci nu există un avantaj mai mare decât să cunoşti şi să pătrunzi calităţile vrăşmaşului. Aceasta îţi asigură superioritatea decisivă asupra lui”
Ne situăm exact în postura personajelor lui Caragiale: iubim trădarea, dar îi detestăm pe trădători.
Aţi avea curajul să vă îmbrăţişaţi duşmanul? Aţi spus vreodată sincer „mda, cred că ai dreptate...”? Aţi primit vreodată o critică pe care s-o acceptaţi făţiş, deschis, fără încrâncenare, cu seninătate şi linişte? Dar cât costă un asemenea curaj? De unde se poate cumpăra? E pentru toată lumea sau doar pentru cei aleşi care au o mulţime de pile...?
.jpg)
0728-237 215
