Bună dimineaţa, oameni dragi... Istoria ne bate la uşă, dar noi ne încăpăţânăm să nu deschidem. La Complexul Muzeal Judeţean aveţi ocazia să urmăriţi un film de groază cu bătăi, interogatorii chinuitoare, împuşcături, oameni ucişi şi judecaţi după două luni, în lipsă, şi condamnaţi, culmea!, la 20 de ani de puşcărie... Şi cui îi pasă?
Vorba preotului Vasile Rus, noi povestim despre dreptate, adevăr sau martiri, în timp ce alţii – bunicii sau străbunicii noştri – au murit trăind realmente spiritul acestor cuvinte. Toader Dumitru, (bunicul preotului Vasile Rus), era primar în Nepos în anul 1946, s-a opus falsificării alegerilor, a înfiinţat Liga Naţional Creştină, împreună cu Leonida Bodiu iar în 1949 a fost arestat, legat de poarta primăriei şi bătut cu un baros până când căluşul de lemn îndesat în gură i-a străpuns maxilarele. Sub privirile soţiei sale, sub privirile copiilor mici care au fost aduşi cu forţa să privească.
„Vă rog să ne înţelegeţi durerea...” a mai spus preotul Vasile Rus, prezent ieri la vernisajul expoziţiei „Moartea – numitorul comun”. Dar cum se poate înţelege o asemenea durere?
Cum ne putem apropia de asemenea emoţii şi experienţe care răzbat totuşi atât de greu pînă la generaţia tânără de astăzi? Ce sens mai are durerea pentru cei care trăiesc azi, atât de ancoraţi în prezentul social? De ce ne-ar păsa, de ce ne-ar interesa sau la ce ne folosesc crimele comunismului?