Ca să fii trezit în miez de noapte pentru o misiune de 21 de ore? Ca să munceşti ca prostul luni de zile să trimiţi infractori în judecată care apoi să fie eliberaţi şi să-ţi rânjească în faţă a doua zi? Ca să înghiţi tot felul de umilinţe şi apoi să asculţi pe terase bancuri de doi lei sau să-şi permită să facă mişto de tine toţi cretinii?
„Dar tu de ce vrei să te faci poliţist?!” a fost întrebat cu insistenţă un copil dintre sutele care s-au perindat ieri pe Bălcescu. „Ca să-i prind pe bandiţi, evident! Să nu vină noaptea să-ţi fure televizorul sau să te lovească în cap...!” a venit prompt şi răspunsul băieţelului...
Cine a vrut şi a trecut ieri pe Strada Nicolae Bălcescu, în jurul prânzului, când poliţiştii au ieşit în stradă să-şi etaleze armamentul şi să sărbătorească Ziua Poliţiei Române a avut ocazia să constate că doar copiii au fost curioşi să treacă val-vârtej prin birouri fără să respecte nicio etichetă, să cotrobăie peste tot şi să atingă butoane interzise, să claxoneze şi să urle în portavoce, să vorbească fără jenă şi la per tu cu ofiţeri – să le pună întrebări încuietoare, să vrea să-şi pună singuri cătuşele sau să-i transforme în cele mai frumoase jucării pentru câteva ore... Doar copiii şi-au dezlănţuit ieri curiozităţile mici, admiraţia necondiţionată şi fără rezerve la adresa poliţiştilor...
Noi, oamenii mari, de ce am încerca să le trecem pragul, să ne punem în locul lor sau să-i privim adânc şi cu atenţie în ochi...? Doar ca să ne amintim că aproape toţi am ciupit câte ceva cândva, am furat de pe ici de colo ce s-a putut, am condus greşit în atâtea ocazii, am urcat băuţi la volan, am minţit sau am înşelat uneori, am făcut scandal, ne-am comportat animalic, am dat sau am primit şpagă – ocrotiţi de întâmplarea de a nu fi prinşi...?
Cine a vrut şi a trecut ieri pe Strada Nicolae Bălcescu, în jurul prânzului, a fost liber să-i asculte pe poliţişti povestind despre laboratorul mobil de criminalistică, despre amprente şi analize chimio-biologice, despre tradiţia din familie sau cărţile citite demult cu atâta pasiune încât să determine o carieră în poliţie...
Cine a vrut şi a trecut ieri pe Strada Nicolae Bălcescu, în jurul prânzului, a putut să admire printre fotografii şi pliante, pistoale, grenade, puşti de tot felul, veste anti-glonţ de 20 de kilograme sau uniforme impecabile – şi câteva priviri clare, obosite dar limpezi, aproape tăioase care au înţeles de mult că adevărul sau viaţa se află (vorba lui Kundera) în altă parte...
.jpg)
0728-237 215
