Ca să nu te părăsească prosperitatea în anul care vine, ca să-ți meargă bine și pe mai târziu – cum scrie la zodiac – sau pur și simplu pentru că „așa se face”, „așa se procedează în aceste zile magice” – te înscrii și tu în trend și începi să te agiți ca să cauți și apoi să găsești cadoul perfect, care să se potrivească personalității, sufletului sau preferințelor celui drag, un cadou nici suspect de scump, nici jenant de ieftin, un cadou îndelung analizat la capitolul semnificații, efecte sau mesaje ascunse – în fine, un cadou pe care să-l împachetezi cu drag și emoții până noaptea târziu, când îți iese impecabil și ultima fundiță a șnurului...

Numai că, după îndelungi eforturi, după ce le-ai înmânat celor dragi cadourile și ai urmărit cu emoție sfâșierea foliei și deschiderea cutiilor – pe fața celor dragi – nicio reacție. Nicio bucurie. Niciun mulțumesc. Pentru că primiseră deja alte șase, șapte, opt, nouă cadouri și le intrase cumva în reflex iar pentru ei surpriză nu mai exista.

Deși știi prea bine că trebuie să oferi fără să aștepți nimic în schimb și că răsplata vine din altă parte, poate când te aștepți mai puțin, sau că o fi și asta un fel de piatră de încercare sau că, vorba poetului, nu se știe niciodată cine dă și cine primește – deși știi – situația în sine te scoate din sărite...

Deci cum e corect din punct de vedere gramatical – să luminezi Crăciunul altora dar să-l ratezi pe-al tău sau să te ocupi de al tău și să-l ignori pe-al altora...? Sau – în dulcele stil mioritic – să faci cumva să fie bine pentru toată lumea, împăcând și capra și varza.....?