Bună dimineaţa, oameni dragi :) Trăim vremuri suficient de tulburi pentru ca o eventuală ameninţare de război să nu mai pară decupată din filme sau cărţi, ci cât se poate de reală şi apropiată. Conflictele armate în lume nu sunt puţine. Tinerii, în schimb, nu se mai înghesuie la armată ca-n alte vremuri... Oare de ce...?
Să fie oare în scădere numărul tinerilor care vor să îmbrăţişeze o carieră militară? Să fie mai puţin bărbaţi interesaţi să îmbrace costumul de militar atât de râvnit şi admirat acum 20-30 de ani?
Să fie o simplă campanie de recrutare aşa cum se practică în toate colegiile, în multe alte domenii? Foarte probabil... Numai că tinerii zilelor noastre nu mai par impresionaţi de ceea ce bunicii noştri admirau şi respectau enorm.
Până nu demult, domnişoarele îngheţau atunci când vedeau un bărbat în uniformă, după care se dezlănţuiau în tot felul de forme şi manifestări ale veneraţiei...
Acum câţiva ani se simţea încă plutind în aer respectul „în faţa uniformei”. De când aramata nu mai este obligatorie, însă, tinerii se cam codesc să-i desluşească misterele sau să-i adopte regulile, codul de onoare sau rigoarea...
Vă impresionează o domnişoară îmbrăcată în uniformă? Cum se manifestă oare libertatea în interiorul unui spirit educat să asculte şi să se supună unor ordine cu care, poate, nu este întotdeauna de acord? Aţi fi de acord ca fiul sau fiica dumneavoastră să îmbrăţişeze o asemenea carieră?