Ca să-i sensibilizeze, probabil, pe şoferii neatenţi sau grăbiţi – care, din cine ştie ce motive, parchează uneori pe locurile special amenajate pentru persoanele cu handicap locomotor – se poartă, prin oraş, unele plăcuţele cu mesaje uşor răzbunătoare.

Mesaje de genul „Dacă tot mi-ai luat locul, ia-mi şi handicapul!” Mesaje care, instantaneu, provoacă fiori pe şirea spinării. Care îi pun într-o lumină aproape războinică pe cei despre care este vorba în mesaj... Din victime, persoanele cu handicap devin, parcă, acuzatori.

Pe de altă parte, nimeni nu îşi doreşte să fie în locul lor, evident. Compasiunea şi simpatia celorlalţi îi însoţeşte peste tot – sau cel puţin aşa ar trebui. Greu ne putem imagina ce-o fi în sufletul lor sau cum se descurcă în situaţii care nouă ne par o floare la ureche...

Sunteţi de acord cu un asemenea mesaj? Vi se pare că sună prea violent sau poate, dimpotrivă, prea indulgent faţă de şoferii care parchează „neregulamentar” şi le ocupă într-adevăr locul...? Vă aşteptaţi ca o persoană cu handicap să fie implicit mai înţelegătoare, mai puţin certăreaţă, mai deschisă spre alte orizonturi decât ceilalţi, care nu au experimentat duficient limitele durerii...? Sau e corect şi de înţeles să se arate mai răzbunători faţă de restul lumii, tocmai motivaţi sau marcaţi fiind de handicapul pe care îl au de purtat în spate...?