Trist pentru unii, previzibil pentru cei mai lucizi observatori ai societăţii româneşti – plenul Senatului a respins, ieri, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea legii referitoare la alocaţia de stat pentru copii.

Propunerea viza indexarea, începând cu 2014, a cuantumului acestei alocaţii – însă pentru aplicarea ei nu au votat decât 79 de senatori, iar 14 au fost împotrivă – considerând, probabil că e inadmisibil ca alocaţia să crească cu 1,8 lei sau 1,9 lei pentru copiii între 2 şi 18 ani sau e astronomic şi inuman să acorde 7-8 lei pentru copiii între 0 şi 2 ani.

Mai ales în condiţiile în care la noi natalitatea este în floare, şi zeci şi sute sau chiar mii de copii se nasc zilnic pe tărâmurile noastre mioritice, magice, miraculoase...!)

17 dintre senatori au stat pe tuşă, abţinându-se comod de la vot, posibil pentru că, vorba unui clasic în viaţă, "nu ştiu, nu sunt din oraş"...

Legea are caracter organic aşa că va ajunge în dezbaterea Camerei Deputaţilor, în calitate de for decizional. Dar este puţin probabil să răsară deputaţii cu vreo surpriză şi să fie de acord cu indexarea alocaţiilor, nu...?

Aşa că, dacă aleşii noştri nu dau nici măcar 1,8 lei pentru copiii noştri – musai să ne bazăm (din nou) doar pe puterile noastre... Să ne tratăm noi personal copiii ca şi cum ar fi ultima noastră speranţă, ca şi cum ar fi comoara - templul - viitorul pe care-l merităm, oricum ar fi el, mai ales că e plămădit chiar cu mâinile noastre...

Foto: desktopaper.com