În capitală, un asemenea marş s-ar fi lăsat cu îmbrânceli, înjurături şi proteste violente. Nu e cazul la Bistriţa, unde homosexualii există, dar lipsesc cu desăvârşire.

Nu ar fi vorba neapărat de un marş împotriva homosexualilor, afirmă Lucian Bozdog, organizatorul marşului, care mizează pe faptul că aproximativ 70 de persoane vor da curs invitaţiei sale.

Ar fi vorba, mai degrabă despre un marş pentru normalitate, un marş împotriva legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi împotriva adopţiilor la care aceste persoane ar putea visa.

În Bistriţa (crede organizatorul marşului) ar exista cam 7, 8 homosexuali – maxim 10. E puţin probabil, totuşi, ca vreunul dintre aceştia să-şi fi propus să se căsătorească cu o persoană de acelaşi sex sau să adopte un copil...

Care să fie, totuşi, valorile familiei tradiţionale în România şi în Bistriţa? Să fie vorba de familia clasică, în care bărbatul e cocoş iar femeia – cârpă? De ce ar trebui să manifestăm pentru aceste valori? De ce să nu existe şi în Bistriţa măcar un cuplu de homosexuali oficial căsătoriţi?

De ce să-i considerăm duşmani doar pentru că sunt altfel sau pe invers? De ce sunt privite cu toleranţă (dacă nu chiar admiraţie) relaţiile sexuale între două femei, în timp ce la bărbaţi ele sunt socotite respingătoare...?

(În paranteză şi în treacăt fie spus: într-o zi de 31 mai, în diferiţi ani care nici nu mai contează şi în ciuda faptului că această zi a fost declarată Ziua internaţională fără tutun – se năşteau Walt Whitman, Saint John Perse, Clint Eastwood, Nicu Alifantis şi actorul irlandez Colin Farrell...:)