Bună dimineaţa, oameni dragi :) O primă definiţie a „flagrantului”, într-un Dex mai vechi, ne informează că acest termen defineşte ceva „care sare în ochi”, ceva izbitor şi evident. Nu pare uşor absurd să organizezi un flagrant în interiorul unei „familii”, fie ea doar o familie politică? Nu seamănă a mică trădare?
O primă definiţie a „flagrantului”, într-un Dex mai vechi, ne informează că acest termen defineşte ceva „care sare în ochi”, ceva izbitor, incontestabil şi evident. Apoi urmează definiţia despre infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat...
Un prieten afirma că orice flagrant organizat este un act de trădare. Că orice infracţiune poate fi demonstrată şi altfel decât prin organizarea unui flagrant. Că dacă ştii că un medic ia şpagă – poţi să-ţi alegi un alt medic şi să laşi justiţia divină să se răzbune cum ştie ea mai bine... Aşa să fie?
La ce sunt bune flagrantele bine organizate? De ce ar organiza cineva un flagrant? Cu ce scop? Ar trebui mai întâi epuizate toate mijloacele de comunicare în masă şi abia apoi ar trebui să apelăm la organizarea unui flagrant?
Sunteţi de acord cu felul în care era definit aseară, pe un post TV naţional, flagrantul de la Bistriţa – drept „o ţigănie”? Nu ar putea să fie totuşi un simplu act de justiţie...? Pentru cine aţi vrea să puneţi la punct un flagrant, la o adică...?
.jpg)
0728-237 215
