După devastatorul tsunami care a lovit Japonia anul trecut, japonezii s-au apucat de curăţenie generală, şi, printre dărâmături, au descoperit o grămadă de portofele şi seifuri: au returnat poliţiei, cu această ocazie, echivalentul a 48 de milioane de dolari iar ulterior au fost recuperaţi alte 30 de milioane – din seifurile descoperite printre dărâmături.

Directorul unei companii a reuşit să-şi recupereze un milion şi jumătate de yeni dintr-un seif, dar omul n-a vrut să-i păstreze ci să-i împartă cu angajaţii rămaşi în viaţă.

Cum se poate cuantifica cinstea unui popor? Acum câţiva ani, un profesor american a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele cu câte 20 de dolari: americanii au returnat şase portofele cu bani şi două fără. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, în condiţiile în care proprietarul nu va fi găsit.

Şi în România s-a întâmplat un caz similar: zilele trecute, o doamnă întoarsă din Spania a pierdut într-o benzinărie un pachet cu 15.000 de euro. Angajaţii i-au predat poliţiei care a trebuit s-o urmărească zeci de kilometri pe doamna respectivă pentru a-i înmâna pachetul cu bani.

Vi s-a întâmplat să găsiţi bani pe străzile oraşului nostru? Cât de mare poate fi tentaţia de a-i păstra, mai ales atunci când nu te vede nimeni...? dar vi s-a întâmplat să-i pierdeţi şi să-i primiţi înapoi când vă aşteptaţi mai puţin? O fi acesta un test corect pentru a măsura cinstea unei comunităţi?

(foto @ Georgiana Vrânceanu Cotuţiu: "martorul" - www.artification.wordpress.com)