La Şcoala Populară de Artă şi meserii se fac înscrieri pentru anul şcolar 2012-2013: pe uşa masivă a Casei Argintarului este lipit un afiş care anunţă că între orele 9 – 12 şi 16 – 18 te poţi prezenta pe Dornei la Nr 5, doar că uşa este rareori deschisă...

Trebuie să ai un noroc chior sau să te înarmezi cu multă răbdare – să tot treci pe-acolo până în momentul în care o găseşti pe doamna Rozalia Fucă Tomescu (presupunând, din nou, prin absurd că aveţi habar că dumneaei se ocupă de cursurile Şcolii Populare de Artă...)

Dacă vreţi s-o luaţi pe scurtătură şi să sunaţi pe vreun număr de mobil al doamnei Fucă Tomescu – pe care încă nu-l ştiţi dar intenţionaţi să-l aflaţi – puneţi mâna pe telefon şi sunaţi la domnul Florin Vasile Şomlea, cu speranţa că sigur vă oferă dumnealui numărul dorit, că doar Şcoala de Artă se află în subordinea Centrului Judeţean pentru Cultură.

Şi după ce sunaţi la directorul Centrului Judeţean pentru Cultură – ar fi indicat să vă prezentaţi ca fiind un simplu cetăţean care vrea un număr de telefon. Pentru că dacă nu sunteţi un anonim, dacă nu sunteţi cine trebuie – riscaţi să vi se trântească telefonul în ureche înainte chiar să apucaţi să spuneţi două vorbe...

Oare cui foloseşte totuşi Şcoala de Arte şi meserii? Cât costă un curs acolo, căci mai demult se plăteau? Cine sunt profesorii care predau acolo chitară clasică, acordeon, clarinet, saxofon, flaut, contrabas, dans modern sau popular, balet, vioară, pian, canto, muzică uşoară sau folk…? Cum se descurcă?

Ce meserii poţi să înveţi acolo? Până când anume se fac înscrierile acelea? Câţi elevi mai există la Şcoala populară de Artă?

Nu prea contează. Important este că se fac înscrieri. Şi că avem acces la ele. Dacă nu acum, poate într-o viaţă viitoare...