Ies la iveală străzile oraşului de sub zăpezile topite. Se dezvăluie craterele săpate cu răbdare şi minuţiozitate în asfalt, de-a lungul iernii. Pe lângă aceste gropi de diferite dimensiuni mai sunt şi pietricele care zburdă pe lângă roţi. Aşa că mersul cu maşina prin oraş devine o adevărată aventură...
Nu există o aventură mai palpitantă în oraş, în aceste zile, decât să te strecori printre gropile – mai mari sau mai mici – apărute după topirea zăpezilor. Să faci slalom printre fisurile străzii, să le ghiceşti pe cele camuflate de zăpada devenită apă murdară sau să încerci să te fereşti (ca pieton) de ţurţurii care se topesc de pe streşini şi se desprind, uneori, în bucăţi mari de gheaţă sau să ignori, ca şofer, pietricelele mici împrăştiate împotriva poleiului care râcâie şi zgârie tabla maşinii...
Face parte din istoria recentă a oraşului: după fiecare iarnă, intrăm abrupt în isteria de primăvară traversând, în prealabil, o mini urbană isterie auto... Ce poate fi mai dramatic decât atât? Poate doar gândul că într-o asemenea zi de 2 februarie, prin 1744, Papa Benedict al XIV-lea publica Scrisoarea Enciclică “Inter omnigenas”, care se referea la responsabilitatea morală a creştinilor care se ruşinează să-şi mărturisească propria credinţă...
Noi să fim sănătoşi (îşi spune Maria Bistriţescu în sinea-i contemplativă), căci ei oricum nu sunt...
Bună dimineaţa, oameni dragi...:)
Foto: Paul Sălăgean
.jpg)
0728-237 215
