A plouat ieri la Bistrița toată ziua, îndesat și insistent, chiar dacă nu torențial, dar a plouat... (Prilej pentru unii bistrițeni de stat în casă, numărat bani și făcut copii sau, pentru alții, prilej de numărat copii și făcut bani, la alegere). Din fericire, a venit tiptil și ziua de luni... Doar corbii, singuri cuc, doar corbii...
Din fericire, duminica ploioasă care ne-a scos din minți ieri s-a finalizat cu bine, și – în ciuda faptului că ai fi putut să juri că nimic bun nu se întâmplă într-o zi de luni – azi oricine poate constata cu ochiul liber că măcar un cer înseninat se poate întâmpla, fără probleme, peste Bistrița.
Cerul se înseninează la orizont, viața noastră se iluminează în interior - vorba unui cântec mai vechi, în timp ce corbii - disperați de atâta ploaie care i-a ținut și pe ei pe la casele lor - au croncănit în sfârșit fericiți, în această dimineață, într-unul din sutele de locuri de adăpstit deșeuri menajere...
Au croncănit, au fâlfâit din aripi, au respectat cu strictețe zicala conform căreia corb la corb nu-și scoate ochiul, ochii - ci, dimpotrivă, corb la corb împarte frățește (și cu porumbeii strecurați grațios printre ei) din gunoaiele adunate de bistrițeni în urma mini-vacanței de 1 Mai... Numai din sticla de cola bine căpăcită n-au reușit să soarbă ultimele picături. Poate data viitoare... Aleluia...