Bună dimineaţa, oameni dragi...:) Povestea tânărului Răzvan Martin din Bistriţa, orfan de tată şi abandonat de mamă, a făcut înconjurul ţării, a apărut peste tot în presă iar jurnaliştii locali şi-au făcut „mea culpa” pentru că nu l-au tratat cu atenţie din timp. Credeţi că bronzul obţinut de Răzvan „s-a născut din sărăcie”...?
Prefectul Ani Bob vrea să găsească bani pentru a-l premia financiar pe halterofilul Răzvan Martin, Primăria îl va trece cu siguranţă pe liste atunci când va fi vorba de premiile oraşului iar directorul Clubului Municipal Bistriţa, Adrian Moldovan, a recunoscut că autorităţile îşi amintesc de sport doar din patru în patru ani...
Fără să ridice 20 de tone pe zi la antrenamente, desigur, şi într-o cu totul altă dimensiune – Rareş Buhai, elevul în clasa a IX la Colegiul „Liviu Rebreanu” a cucerit la o altă Olimpiadă (mai puţin mediatizată, într-adevăr) o medalie de aur, obţinând un punctaj maxim de 800 de puncte din 800 posibile.
Desigur, nu e corect să comparăm cele două discipline, ele par aproape paralele... Dar şi în cazul lui Rareş Buhai a fost vorba de o performanţă spectaculoasă.
Credeţi că medalia de bronz obţinută de Răzvan Martin la Londra „s-a născut din sărăcie”, aşa cum sugera cineva în presă...? Este importantă condiţia socială a cuiva care vrea să facă performanţă? E mai greu la sport decât la informatică? E mai important să premiem această primă medalie a judeţului obţinută la haltere comparativ cu cele de la informatică – cu care ne-am obişnuit deja?
Sursa foto: Reuters