De fapt până aproape de anul 1800, românii sărbătoreau anul nou pe 1 martie – de unde şi colindul „Mâine anul se-noieşte / pluguşorul se porneşte...” Nu se pornea cu plugul în luna ianuarie, ci în martie: oamenii de la sate începeau aratul primăvara, însă după schimbarea calendarului, dintr-un fel de inerţie, a rămas tradiţia ca această colindă să fie cântată tot de „anul nou”...

Primele mărţişoare au apărut, spun istoricii, încă de pe vremea dacilor şi a romanilor – încă de pe vremea geţilor: femeile acestora se împodobeau cu pietricele sau monede legate cu fire de lână albă şi roşie, la începutul primăverii şi al anului agricol.

Romanii sărbătoreau prima zi a anului (1 martie) cu sărbători închinate zeului Marte (zeu al războaielor) iar copiii erau împodobiţi cu monede de aur sau argint legate tot cu fire albe sau roşii: roşul era simbolul războiului iar albul era simbol al păcii, pentru că toate mamele îşi doreau vremuri de pace pentru copiii lor. Aşa cum popoarele s-au contopit, la fel şi tradiţiile s-au amestecat – „degenerând” în Mărţişorul pe care îl sărbătorim şi azi.

Fără să bănuiască nimic din toate acestea, Maria Bistriţescu, secretară la o firmă de calculatoare din oraş, a intrat şi ea în horă: a stat la coadă, a căutat, s-a foit, a încercat să negocieze (dar nu i-a mers) şi în final a cumpărat câteva mărţişoare pentru colegi – căci aşa-i în tenis: pe 1 martie oferă fetele mărţişoare băieţilor, iar pe 8 martie îşi iau ei revanşa... Deci bună dimineaţa, oameni dragi...:)

(sursa: elystar.ro)